Am fost şi eu în Tabăra de fotografie din Ţara Făgăraşului

La Cornăţel, în Ferma Animalelor, e spaţiu de alergat cât e zarea. Şi viaţa la ţară se amestecă cu ce e mai nou în ale jocului, cât să te ţină ocupat în totalitate.

Ne-am bucurat să vedem copiii acestei tabere de fotografie atât de captivaţi de atmosfera de la fermă, jucându-se cu animalele, strângând paiele şi aranjând baloţii, pedalând carturile, furişându-se în Şura Haiducilor, plângându-se de oboseală în drumeţii, făcând fotografii cot la cot cu noi şi punând o sumedenie de întrebări, fiind captivaţi de experimentele foto şi călărind cu temere şi curiozitate. Să vă fac în necaz cu tunul de spumă? A fost o nebunie! Nu mai ştiai unde ţi-s ochii sau picioarele. Bineînţeles că m-am dat de-a dura prin nămeţii aruncaţi din aruncătorul de pufoşenii (Ana) şi că s-a lăsat alergat cu bulgări albi prin toată ograda (Erik). Tabăra de fotografie de la Cornăţel a fost armoniosă şi cuminte. Ce drag ne-a fost să regăsim printre participanţi copii pe care i-am întâlnit în prima tabără în care am fost instructori! Cu atât mai drag ne-a fost să întâlnim copii noi, dornici să înveţe mai multe despre fotografie.  
Am unit oglinzi şi ne-am jucat caleidoscopic, am experimentat perspective forţate, am analizat fotografii, am visat cu timelaps-urile, am învăţat de la Frans Lanting cum a evoluat civilizaţia în imagini de natură, am discutat realizările fotografice ale învăţăceilor, ne-am dumirit cât de cât ce vor ISO, timpul de expunere şi diafragma de la viaţa noastră, am sărit în aer şi am fotografiat în contre jour, am compus cu regula treimilor şi tot aşa.

Caii, frumoşii cai, ne-au purtat pe umerii lor şi cu ploi, şi împleticiţi, şi neştiutori. Frumoşii cai, atât de nobili şi eleganţi, ne-au fost tovarăşi în fiecare zi. Am avut şi curcubeu, şi lumini de scenă, şi foc de tabără cu scântei dansante, urcuş cu biciclete, bătaie pe pepene şi dimineţi cu ceaţă şi funigei. Cel mai magic moment, însă, a fost aquarida apărută pe cer în timpul premierii copiilor.   Uite ce faci tu, Ana, la vârsta de 29 de ani: pedalezi cartul cot la cot cu copiii şi te dai de-a dura în spumă. Şi ce sunteţi voi, Erik şi Ana? Nimic mai mult decât nişte adulţi cu suflete de copii, aşa cum spunea Anais.