Cătă, știu despre tine că ai experiență în corporație, pe munte și în ghidărie, ești un bun animator cât și un bun lider, instructor de schi și MTB și un fotograf care vinde pe stock. Pari un om complex. Ce te face să vii în tabere? Ce latură a ta este stimulată în lucrul cu copiii?

Când eram mic visam să fiu profesor. Am avut un prof de sport care era și antrenor de baschet și îmi plăcea foarte mult ce făcea el, cum ne motiva, cum ne împărtășea din experiența lui. Mi se părea super tare jobul lui. Nu am încercat niciodată să intru în mediul academic, în schimb, deși nu a fost planificat, taberele mi-au oferit posibilitatea să le ofer copiilor și o parte educativă pe care eu am considerat-o importantă în completarea celei distractive.

Știm că ai renunțat recent la munca în corporație și te-ai dedicat exclusiv taberelor și ghidăriei. În cât timp ai luat decizia asta? Ești împăcat cu această decizie?

Gândul că aș putea renunța la corporație s-a născut prin 2010 – 2011 când lucram în fabrică, la Nokia. Pe atunci găsisem o variantă să mă duc în Austria să fac curs de instructor de schi și să rămân să lucrez acolo un sezon. Problema a fost că era foarte scump cursul și nici nu m-am înțeles cu tipul la care trebuia să mă duc așa că am renunțat. Apoi, când s-a închis fabrica, Nokia ne-a oferit cursuri de specializare plătite de ei. Bine… ele era destinate muncitorilor ca să poată să își găsească mai ușor un alt loc de muncă. Însă eu am profitat și m-am dus la Cavnic la cursul de monitor de schi. Acela a fost primul pas. Apoi au mai urmat: curs de animator tabere de vacanță, curs de fotografie, curs de ghid de MTB, curs de ghid montan. Deci procesul a durat cam 7 – 8 ani. Cel mai greu este să renunți la confortul financiar oferit de un job stabil. Însă dacă perseverezi în ceea ce îți place și încerci să monetizezi efortul pe care îl faci cred că se poate găsi o cale de mijloc. Dacă sunt împăcat cu decizia luată… nu am mai simțit că mă duc la job de mai mult de un an, de când am părăsit corporația… deci concluzia puteți să o trageți voi.

Ce sfat ai pentru cei ce nu găsesc pasiunea în ceea ce fac?

Să mai caute pentru că probabil nu fac ceea ce le place cu adevărat.

Ce ai adus tu în HT și ce ai învățat tu de la HT?

Cred că în HT am adus o parte din perfecționismul, tipicăreala și tendința mea de a eficientiza constant ceea ce fac, contribuind la stabilirea unor bune practici care să ne facă viața mai ușoară. Iar de învățat… am învățat foarte multe. Am învățat în primul rând să iau lucrurile și oamenii așa cum sunt și să mă bucur de fiecare moment.

În ce fel te schimbă taberele din punct pe plan uman? Pe ce plan…sportiv, creativ, spiritual, emoțional?

Pe plan uman cred că datorită taberelor devin mai empatic și reușesc să înțeleg mai ușor problemele altora, mai ales ale copiilor cu care lucrez. Pe plan sportiv, întotdeauna încerc să găsesc căi prin care să explic mai eficient anumite tehnici astfel încât copiii să înțeleagă și să practice sportul respectiv mai în siguranță. Asta mă obligă și pe mine să fiu întotdeauna în formă și să experimentez. Din punct de vedere creativ provocarea este constantă. Este o competiție de creativitate pentru că este foarte greu să ții pasul cu nevoile copiilor fără să fii creativ iar ei întotdeauna găsesc noi și noi căi prin care să te pună în încurcătură. Și, în cele din urmă, pe plan spiritual, fiecare tabără mă împlinește și mă face să mă simt mult mult mai bine în pielea mea.

Ai vreo tabără care ți-a rămas în minte ca fiind cea mai tare? Și de ce?

Cred că fiecare tabără reușește să îmi rămână în minte datorită unor evenimente, a unor locuri sau a unor oameni. Deci am multe tabere care mi-au rămas în minte. Mi-a rămas în minte tabăra cu adolescenți din Stubai pentru că am schiat mult și fain, mi-a rămas în minte tabăra de MTB de la Isverna pentru locurile minunate și lista continuă.

Te pun copiii în situații limită?

Bineînțeles. De multe ori.

Top trei calități ale unui instructor competent?

Pasiune pentru ceea ce face, răbdare, carismă.

Un mentor important în procesul „devenirii” tale umane?

Delia. 

O întâlnire importantă din viața ta?

Întâlnirea cu Matei la cursul lui Ion Trandafir în Austria.

Dintre atâtea lucruri pe care le faci, hiking, escaladă, mountain-bike, ski de tură….unde simți totuși că ar trebui „să mai lucrezi la tine”?

Peste tot. Întotdeauna există loc de mai bine. Dar cred că cel mai important este să știi ce îți dorești, să știi cum să ajungi acolo și să știi să fii împăcat cu ceea ce ești.

Dacă ai fi condamnat să alegi practicarea unui singur sport, unei singure discipline montane, care ar fi aceea?

Cred că aș alege schiatul. Dar sper să nu fie nevoie…

Te mai și relaxezi? Ce faci pentru asta? Cum îți încarci bateriile?

Mă uit la filme, pe Netflix și pe RebBull TV, ies cu Flea la plimbare sau în oraș cu prietenii la socializare.