Raport de tabără: Retezat Explorer 2016 – ”Uriașul cu ochii albastri”
S-a sfarsit inca o tabara de vara in Retezat cu Himalaya Travel!
Semnul exclamarii de la sfarsit nu vrea sa sugereze ca ma bucur cumva de faptul ca am scapat cu viata. Nicidecum!
Ca de obicei simt un amestec de sentimente: satisfactie ca totul a decurs aproape perfect, regret ca totul s-a terminat parca prea repede, abia cand incepusem sa ne “salbaticim”.
In ciuda prognozei meteo care nu era optimista deloc, am reusit sa facem tot ce ne-am propus.
Astfel, copii si instructori, cu mic cu mare, am urcat varfuri inalte: Retezat, Bucura si Peleaga (cel mai inalt din masiv) si am strabatut caldari glaciare cu lacuri care nu mai au nevoie de nicio prezentare (Bucura, Lia, Ana, Ghimpele, Stevia). Dupa credinta localnicilor lacurile comunica cu marea, de aceea acestia le numesc deseori “ochi-de-mare”.
In fiecare tura copii si adulti am format o echipa sudata, care a colaborat armonios si a dus la atingerea fiecarui obiectiv pe rand.
Nu de putine ori am intalnit marmote si capre negre, mai ales in zonele pietroase de peste 2000 m altitudine. In felul asta ne-am dat seama ca nu suntem singuri pe munte si ca adevaratii stapani ai Retezatului nu suntem noi, oamenii.
Serile se terminau cu jocuri diverse. La fotbal s-au remarcat Ayan ca portar, zis si Manuel Neuer si Bogdan, mare marcator atunci cand Ayan il lasa sa inscrie! Sau cel putin asta a constatat publicul format invariabil din Marius si subsemnatul.
Dar nu numai! Pentru ca mai erau si indieni cu arcuri si sageti, dar si cautatori de comori. Cam bezmetici cautatorii astia avand in vedere ca au cautat un bustean aflat pe harta ca punct de reper, dar pe care stateau cu totii nedumeriti!
Cat despre indieni, ce sa mai discutam! Mai multe sageti prin brazi decat la tinta!
Un succes de masa a fost capture-the-flag, un joc care a antrenat absolut toti copiii, si din care eu, recunosc, n-am inteles nimic vreme de 2 ore. Un alt motiv pentru care imi pare rau ca am “sarit” de 40 ani. Cu siguranta jocul era prea inteligent pentru mine sau eu sunt prea batran. In ambele cazuri sunt in pierdere.
Personal gasesc un avantaj in taberele organizate in locuri fara semnal la telefon. Acolo mi se pare ca se manifesta cel mai bine creativitatea copiilor. Sa vezi in 2016 copii care se joaca leapsa, ratele si vanatorii, de-a v-ati ascunselea etc, este aproape un miracol. Ma bucur ca am luat parte la asa ceva! Tocmai renuntasem la gandul ca jocurile sunt altfel decat cu butoane sau taste.
Faptul ca a fost foarte frig intr-o noapte, aproape de zero grade, a facut ca totul sa fie mai aproape de spiritul muntelui, iar copiii au spus ca urmatoarea tabara poate fi la Polul Nord ca n-ar fi mare diferenta! Ne gandim serios la asta, clientul nostru – stapanul nostru!
N-au fost incidente in afara catorva zgarieturi si bataturi, pe care doctor Marius le-a “operat” la “camera de garda” si nu am avut nici macar celebrele musculite atat de enervante in alti ani.
Sa nu uit de mancarea excelenta a doamnei Gabi, o veterana a taberelor.
Copii si instructori au mancat absolut tot, chiar si tortul din ultima seara! Conform principiului: “Pentru tine, draga mea, fac orice. Mananc si o inghetata!”
Vreau sa inchei prin a spune ca a fost una dintre cele mai reusite tabere de vara la care am particpat, cu copii extraordinar de bine crescuti si educati, care au comunicat excelent cu noi si intre ei.
A fost o placere sa “lucram” impreuna si am constatat inca o data ca nu numai ei au ce invata de la noi, ci si noi de la ei. Cum spunea o persoana pe care o respect enorm: sa-i fereasca Dumnezeu pe parintii care nu asculta de copii.
Si, pentru ca “povestea mea” a ajuns la final am sa inchei in spiritul compunerilor din copilarie: “ce frumos a fost in vacanta!”
Nu, serios, chiar a fost frumos. Atat de frumos incat abia astept sa vina urmatoarea tabara, oriunde ar fi ea. Chiar si la Polul Nord unde am auzit ca este aproape la fel de frig ca in Poiana Pelegii.
Nu ne-a pasat de ger sau de ploaie, a fost atat de calda atmosfera dintre noi, adulti si copii, incat a compensat tot frigul din taberele lumii…
Mai multe imagini aici.
Ce frumos scrie Radu!
Radu, ești un crainic de pomină!