Azuga la sfârșit de februarie

Săptămâna 16-21 februarie este a treia tabără de preşcolari din sezonul acesta. Dacă prima tabără de preşcolari a găzduit şi un eveniment unic,  o grupă de snowboard cu copii de cinci ani,  în perioada 16-21 februarie am avut copii schiori, atât începători, cît şi schiori experimentaţi, au venit atât copii care ne cunoşteau cât şi copii care nu ne ştiau.

În ziua în care am ajuns în Azuga ne-am cazat, am probat echipamentul, l-am reglat şi am ieşit pe pârtie, ne-am facut o idee despre nivelul de schi al fiecărui participant.

Următoarea zi, adică 17 ianuarie, o putem cataloga ca prima zi serioasă de schi. Prima zi e evaluată ca fiind cea mai grea. Ca instructori, trebuie să identificăm particularităţile fiecăruia şi să găsim calea prin care să funcţionăm ca o grupă omogenă. Copiii pot trece de la o grupă la alta în funcţie de evoluţia lor.

Şi cei ce au cunoştinţe vaste în domeniul schiului pentru care prima zi de tabără corespunde cu prima lor zi de schi din sezon întâmpină dificultăţi în reaminitirea noţiunilor de schi si a poziţiei corecte. Şi ei au nevoie de asceastă primă zi de tabără dedicată acomodării.

Aşa s-a întâmplat şi în tabăra aceasta. Pentru grupa de începători s-au calificat în prima zi 8 copii. Attila a fost instructorul principal, asistat de Alexandra. Pentru grupa de intermediari au fost 3 copii şi au schiat cu Cristi. Am avut 6 avansaţi în prima zi, iar instructorul lor a fost Tibi.

Funcţionarea ca o grupă omogenă contribuie la atmosfera lecţiilor. Această atmosferă face lecţia de grup mai tentantă pentru copii decât lecţia individuală.

Prima zi a fost şi primul contact al grupei de începători cu pârtia şi cu echipamentul de schi. Ne-au împlinit aşteptările, rezistând pe pârtie în jur de 4 ore, ceea ce nu se aşteaptă de la lecţiile individuale, unde de obicei un începător nu rezistă mai multe de 2 ore, un timp optimist pentru capacitatea de focus a unui copil mic şi pentru rezistenţa sa musculară. Distribuţia exerciţiilor, a pauzelor la lecţiile de grup şi prezenţa egalilor de vârstă îi ajută pe cei mici să se reenergizeze şi să îşi menţină tonusul necesar sportului. Inclusiv statul pe schiuri şi privitul colegilor reprezintă un beneficiu al primei zile de schi pentru un începător, ca să nu mai menţionăm urcatul pe schiuri în trepte a unor porţiuni mici de pârtie.

De abia din a doua zi de tabără am putut împărţi grupa de începători în două în funcţie de motricitatea şi evoluţia lor, fiecare grupă având patru copii. Am mai avut o grupă de intermediari formată din 3 copii şi una de avansaţi, formată din 4 copii. În ultima zi Iasmin s-a putut alătura avansaţilor.

În fiecare zi au muncit mult şi fiecare a fost încununat cu progres şi dragoste pentru schi. Copii voiau să stea din ce în ce mai mult pentru a exersa. La finalul celei de-a doua zi grupa de începători a urcat pentru prima oară cu babyschiul. Targhetul a fost atins până la final: toţi au coborât singuri pe schiuri în viraje şi au oprit singuri.

Desigur, vor rămâne neuitate şi pauzele de ceai, biscuiţi şi bulgăreală.

Am explorat două domenii de schi cu avansaţii: Azuga dimineaţa şi Predeal după amiază, unde ne-am ajutat de nocturnă. A fost prima tabără a lui Mălin în care nu a mai fost în grupă cu copii de vârsta lui , ci a fost în grupa de avansaţi, cu copii mai mari. El este dovada vie a progresului din tabere, chiar şi pentru copiii cu autism (Puteţi citi aici povestea lui).

În ceea ce priveşte activitatea de după schi, pentru Marian şi Alexandra a fost o provocare pedagogică pentru că am avut parte de un grup eterogen în ceea ce priveşte vârsta. Alexandra a coordonat grupul spre a-şi explora creativitate, iar Marian a avut grijă să le consume ultimele resurse de energie cu jocuri antrenante.

În ultima seară s-a organizat petrecerea baloanelor în cinstea unei săptămâni minunate de schi. Fiecare şi-a primit medalia şi diploma prin care i s-a recunoscut progresul.