Intergiu cu Cătălin Grigoriu

/
0 Comentarii
Când eram mic visam să fiu profesor. Am avut un prof de sport care era și antrenor de baschet și îmi plăcea foarte mult ce făcea el, cum ne motiva, cum ne împărtășea din experiența lui. Mi se părea super tare jobul lui. Nu am încercat niciodată să intru în mediul academic, în schimb, deși nu a fost planificat, taberele mi-au oferit posibilitatea să le ofer copiilor și o parte educativă pe care eu am considerat-o importantă în completarea celei distractive.

Interviu cu Delia Gavlițchi

/
0 Comentarii
Delia, multă lume te cunoaște ca si regizor de teatru, alții te știu din tabere sau de pe munte. Unde ar trebui să te căutăm pentru a te găsi cu adevărat? 

David Bouffard

/
0 Comentarii
Câte ceva despre colegul nostru David Bouffard... ”Din 2016 fac parte din echipa Canadiana de Escalada pe Gheata si particip la circuitul international....

Interviu cu Tiberiu Stancicu

/
0 Comentarii
Tibane, ești o figură prezentă în multe tabere HT. Îți mai amintești cum au fost începuturile tale....
Eginald Schlattner

O întâlnire neașteptată cu Eginald Schlattner

/
0 Comentarii
Am pășit cu toții în casa parohială a ultimului preot evanghelic din Roșia, a cărui comunitate este formată astăzi din cinci enoriași. La 82 de ani, pastorul Eginald Schlattner i-a ținut pe copii prinși într-o discuție liberă despre istorie și spiritualitate într-un mod atât de interactiv încât am intuit că am în fața mea mai mult decât un simplu pastor dintr-un sat uitat de lume.

Despre ambiția și curajul mamei lui Mălin

/
1 Comentariu
„În urmă cu 3 ani nu mă gândeam că îl pot lăsa pe Mălin, băiețelul meu de 4 ani diagnosticat cu autism, cu bunicii săi pentru o săptămână. El are nevoi speciale, spuneam eu. Cu toate acestea l-am trimis în tabăra organizată de Luciana si echipa ei pentru că doream să-i creez contextul de independență față de mine, față de camera de terapie, față de cunoscut și să-i ofer șansa primei tabere și primei experiențe singur.„

Povestea Nicoletei

/
1 Comentariu
An de an descopăr copii grozavi cu care mă întâlnesc prin forfota orașului și aducem un colțișor de munte în mijlocul Bucureștiului prin amintirile trezite. Copii au devenit o parte din identitatea mea. Dacă vreun prieten este rugat să spună primul gând legat de mine acesta va fi "MULȚI COPII". Recunosc! Sunt vinovată! Iubesc ceea ce fac și îmi doresc să las în urma mea deprinderi, atitudini despre care cei mici nu își vor mai aminti de unde le-au adunat, dar pe care le vor folosi întreaga viață.