De multe ori am fost întrebată despre taberele Himalaya Travel, despre cum mi-a venit ideea să organizez tabere pentru copii, despre programul unei săptămâni în urma căreia cei mici se întorc acasă atât de entuziasmați, și nu în ultimul rând, cum de rezistăm noi, instructorii, să facem față atâtor copii și atâtor săptămâni de tabără.
Răspunsul vine de la sine, în mod natural, și are legătură cu firea și natura noastră: mergem cu copiii în locuri care ne plac nouă, locuri pe care le cunoaștem și în care ne face o mare plăcere să ne reîntoarcem. Dacă nu am arde de nerăbdare să plecăm în locurile acestea n-am putea inspira celor ce vin cu noi dorința de explorare și de cunoaștere a acestor locuri. Cum ar arăta un om posac care ți-ar spune o poveste frumoasă?…. Toată povestea ar păli fără energia celui care o transmite. Cum am putea noi să ne bucurăm alături de acești copii, dacă nu am trăi cu tot sufletul experiența fiecărei tabere și a fiecărei ture?
Tabăra de la Isverna a apărut acum patru ani ca urmare a acceptării mele în comunitatea isverceană. Să nu credeți că asta a fost lucru puțin! Ca să intri pe placul oltenilor nu-i lucru simplu că de, mintea le sfârâie precum chibritu’ ăl bun și gura mai dihai. Mai pe scurt, Matei, soțul meu, se trage de pe meleagurile acestea și am ajuns prima oară la Isverna la un Revelion, spre anul 2011. Când am văzut eu că Mama Domnica, vecina din vale, face făsui fiert sau dragavei la vatra din curte sau mălai în țest de se strângea toată familia, nu înainte să ciocnească un pahar cu țuică proaspătă de prună, mi-am zis că am nimerit bine printre isverceni. Unde mai pui că plăcinta cu brânză pare să se fi inventat la Isverna, ca lumea se adună ”langa seara” (la asfințit) la o vorbă oltenească, cu grai iute și umor inteligent, și că toți sunt prietenoși din cale afară.
Sărbători ca Praznicul de Sfânta Paraschiva au devenit pentru mine momente la fel de importante ca și Crăciunul. Nu le ratăm în nici un an pentru ca ele constituie un prilej de revedere cu familia din sat, precum și de culturalizare gastronomică.
Apoi, comunicarea dintre oameni e simplă. Nadia, vecina din deal, vorbește cu Matei de la 100 metri distanță de parcă ar fi unul lângă celălalt. Oamenii se bucură de ceea ce au, sunt departe de a fi nefericiți, în ciuda simplității cu care trăiesc viața. Un exemplu este Giolgău un personaj emblematic pentru viața pastorală a satului, care merge la munte, la stână, cu opincile pe care le face Moș Ghigu, vecinul din vale…și tot așa.
În sfârșit, cu timpul mi-am spus că acest loc ar trebui să fie cunoscut de către toți oamenii buni, atât copii cât și adulți, pentru că este un loc cu o energie deosebită și un dinamism extraordinar, demn de poveștile lui Amza Pellea și nu departe de cele ale lui Ion Creangă. De drag, Mama Domnica mi-a dat cadou costumul popular în care s-a măritat în urmă cu patruzeci de ani și încă două țesute la războiul inca funcțional și tot de drag eu am purtat costumul de la ea atunci când m-am măritat. Cand se lasă întunericul cu toții se trag către casele lor și se așterne liniștea peste sat, liniște pe care o simți pe deplin în prispa casei uitându-te la stele, casă veche, de aproape 100 de ani, care păstrează vie frumusețea trecerii timpului. Și dacă e frig, mai bagi un lemn în sobă și stai așa… gustând un vin din beci și ascultând cum trosnește focul.
Și asta e doar o parte a Isvernei, în vatra satului, că dacă apuci să pășești pe înălțimile din jurul Izvernei îți dai seama că nu e un loc pe care să-l vezi o singură dată. Drumurile care pleacă din Isverna adăpostesc poteci extraordinare pentru bicicletă și la fiecare tură trag aceeași concluzie: “Isverna este cea mai frumoasă destinație de mountainbike pe care am întâlnit-o până acum”. Drumuri vechi, de căruță sau făcute de pasul omului, care leagă satele între ele și pe care lumea se ducea în alte vremuri la muncă sau la nedeile din satele vecine sau chiar la școală, pe vremea când nu era școală în fiecare sat. Diferențele mici de nivel și peisajul extraodinar pe care îl ai tot timpul în fața ochilor face din această zonă una optimă pentru copii, care se plictisesc foarte repede dacă traseul este monoton. Aici este imposibil să nu dai peste livezi cu meri și peri, peste o gospodărie de unde să ceri o cană cu apă sau să afli vreo poveste locală, peste un tufiș de zmeură sau mure sau pur și simplu peste poieni proaspăt cosite și căpițe de fân. Nici nu mai știm numărul traseelor care se pot face în zonă, oricum, foarte multe, variante care ți-ar lua probabil săptămâni întregi, dacă nu chiar și luni, trasee pe care Matei le-a explorat toată copilăria.
În fiecare an copiii s-au bucurat de tabăra de la Isverna. Noi am numit-o “Lumea de basm a Mehedințiului”, pentru că ei iau contact în această săptămână nu doar cu o destinație de mountainbike, ci și cu lumea satului și cu poveștile sale.. La fel s-a întâmplat și vara aceasta, în perioada 17-23 august 2015, cand am ajuns la Isverna cu un grup de copii deosebiți. Și când spun deosebiți folosesc poate un cuvânt prea comun. A fost prima oară, când la Isverna, deși ploaia ne-a urmărit în fiecare zi, copiii se trezeau de dimineață și ne întrebau, entuziaști și dornici să exploreze cât mai mult pe două roți: “Când plecăm cu bicicletele și ce traseu facem astăzi?”. Am avut două grupe de bicicliști: grupa celor avansați (care ne-au uimit cu forma fizică în care se aflau și cu care am făcut câteva trasee lungi în jurul Izvernei) și grupa celor intermediari și mai micuți că vârstă (grupă cu care s-au făcut trasee mai ușoare, mai scurte). A plouat în fiecare noapte și în fiecare dimineață, până pe la ora 12, fapt ce ne-a împiedicat să plecăm de la locul de campare mai devreme de această oră. Excepție a făcut ziua de miercuri, la jumătatea taberei când am avut cer senin și vreme extraordinară pentru mountainbike.
Astfel turele au stat în felul următor:
Luni – am ajuns la Isverna, am organizat tabăra de bază, am montat corturile copiilor cu ajutorul lor, bineînțeles, și am montatat cortul de bucătărie, în care am mâncat cu toții fără probleme chiar și atunci când ploua afară. Am verificat toate bicicletele și am făcut mici ajustări, apoi am plecat cu toții într-o tură de încălzire de la Isverna la Giurgiani, un sat din apropierea Izvernei. Pentru cei mici tură a fost un pic mai scurtă, ei s-au oprit la Peștera Isverna.
Marți – Dimineață a plouat, apoi spre prânz grupa mare a plecat la Gornovița , cei mici au mers pe bicicletă în Seliște și la moara de apa din sat.
Miercuri – Dimineață am fost cu cei mari pe traseul Seliște-Godeanu-Turtaba (31 km), cu o diferență de nivel cumulată de 635m, grupa intermediarilor a fost pe Lunca Coșuștei. După amiază am fost cu toții pe Cucuioava, un deal cu vedere panoramică asupra Izvernei.
Joi – Conform tradiției, dimineața ne-a plouat așa că am făcut cinematograf în camera de vară a casei. După amiază (deși ploua mocănește) grupa avansaților a fost cu bicicleta pe drumul istoric al Căii Prejnei. Traseul pe Calea Prejnei este unul din cele mai reprezentative pentru această parte a podișului Mehedinți, de la contactul cu muntele, are 27km și o diferență de nivel de 435m. Grupa intermediarilor a fost pe bicicletă la fierarul satului, Ion al lui Ută, au văzut cum se călește fierul și cum se fac topoarele.
Vineri – Grupa avansatilor a fost cu bicicleta pe traseul Isverna – Ponoarele – Băluța – Busești (33 km cu 750m diferență de nivel). Cu această ocazie am vizitat și Cheile Băluței și peștera omonimă. Cei mici au fost la o tură de mers la Ponoare, Peștera și Podul Lui Dumnezeu, Câmpul de Lapiezuri și Cheile Băluței
Sâmbătă – Pe o ploaie mocăneasca grupa avansatilor au fost cu bicicleta pe traseul Isverna – Seliște – Dealul Țepii- Satul Godeanu și au venit atât de încântați încât au ținut cu tot dinadinsul să renunțe la concursul de după amiază pentru a repeta tura de la Prejna. Grupa celor intermediari au participat la un concurs de mountainbike organizat de instructori. După amiază am organizat festivitatea de premiere, proiecția și focul de tabără.
Duminică – am strâns corturile și am plecat spre București. Instructorii “Lumea de basm a Mehedințiului” au fost: Matei Laudoniu, Luciana Laudoniu, Radu Hera, Cătălin Tămâianu (Drobeta așa cum îl știm noi, dar și copiii). Vă mulțumesc pentru participare, atât dumneavoastră, părinților, cât și copiilor cu care am petrecut o săptămână foarte frumoasă la Isverna și să ne revedem cu bine în tabăra Isverna 2016, cu alte povești, alte trasee și tot atâta voie bună! Luciana Laudoniu .