Emoțiile primei tabere

Am inceput pe data de 25 ianuarie a doua tabara pentru copiii prescolari din acest sezon de iarna.  Cu aceleasi emotii caracteristice plecarilor cu copii mici (4-8 ani) ne-am adunat in Gara de Nord, ne-am revazut sau ne-am cunoscut cu o parte din cei mici si mari, am schimbat priviri pline de incredere cu parintii care au decis sa-si trimita ce au ei mai scump pe lume in calatorie cu noi.

Trenul parea lipit de peron si erau cativa copii, la prima lor incercare de tabara, gata sa renunte cand si-au dat seama ca ei chiar pleaca departe de mama si de tata. Am zarit si cateva lacrimi pe peronul garii, despartirea de cei dragi e intotdeauna grea  pentru cei ce nu au mai experimentat-o, pentru cei ce sunt familiarizati cu noi este o oportunitate de distractie si de petrecere.  Dincolo de usa compartimentului, parea ca tabara incepuse deja inainte ca locomotiva sa anunte plecarea trenului. Tibi si Marian incepusera jocuri de cunoastere cu cei mici si le prezentau reguli de calatorie cu trenul.

Fiecare din cei prezenti la “startul taberei” a venit cu cate o poveste proprie, fiecare s-a manisfestat si a trait aceasta clipa diferit de ceilalti. Cu o poveste deosebita a venit pentru a patra oara in taberele noastre  Malin, diagnosticat cu autism, pe care l-am cunoscut prima data la varsta de patru ani. Pentru noi a fost o provocare tabara de  acum patru ani si avem  recunostinta fata de parintii lui si fata de natura ca am fost martorii unei evolutii atat de spectaculoase. Malin a venit la Gara de Nord insotit de mamica lui si de Pok (cățelul familiei), a urcat in tren si s-a integrat perfect in grup, nu parea ca este sau a fost diferit de toti ceilalti. Povestea lui o puteti citi aici: http://himalayatravel.ro/povestea-lui-malin/. In urma acestei experiente pe care am trait-o alaturi de Malin, am hotarat sa ne implicam alaturi de Asociatia Help Autism intr-un proiect de responsabilizare sociala si sa ajutam mai multi copii, care au autism, sa traiasca aceasta experienta a taberei, a muntelui, pentru ca au mare nevoie de ea si de noi.

Asadar, am initiat  programul „Traseele prieteniei -€“ Tabere pentru copiii cu autism”, program care poate fi sustinut de oricare dintre  noi: http://himalayatravel.ro/traseele-prieteniei-tabere-pentru-copiii-cu-autism/

Am ajuns la pensiune, o casa doar pentru noi, stam doar noi aici si asta ne place foarte mult. Dupa cazarea si masa de pranz, am avut o perioada de odihna, dupa care am probat echipamentele de schi: costum, casca, ochelari, clapari, schiuri, bete. Am ajuns la partie cu microbuzul si am facut o mica incalzire. Apoi am facut testarea pentru a incepe ziua urmatoare de schi cu o idee clara despre nivelul de schi al fiecaruia. Asa ca avem o grupa de patru viteji schiori care schiaza pe partiile mari si lungi cu Tibi si avem alte doua grupe de incepatori si debutanti care vor schia cu Atilla si Codruta, cu sprijinul acordat de Marian.  Seara… jale mare pentru o parte din participanti, “unde-i mama?” , “unde-i tata?”, “mie imi place cand imi citeste mami povesti”, ne transformam in mami cu totii si citim povesti la ceas de seara :)

Luni, 26 ianuarie

Incepem in forta ziua, deja cunoastem grupele, deja stim cu cine vom schia  si cine va spune glume pe partie. Pentru ca…sa stiti…schiul cu cei mici…este o poveste de fapt, nu este vorba despre acele cursuri serioase la care va asteptati probabil. Pentru ca ei sunt mici si pentru ca se plictisesc usor, pentru ca au si ei multe de spus, despre schi si nu numai, pentru ca nu se pot concentra o perioada lunga de timp (tocmai de aceea ei nu incep scoala mai devreme de 6-7 ani), atunci ne transformam din instructori in animatori, din animatori in babysitteri si din babysitteri din nou in instructori.  Ei progreseaza cu siguranta mai bine la cursurile de grup decat la cursurile individuale si asta pentru ca fiind mai multi mediu devine mai prietenos si mai distractiv. Este adevarat ca in urma  unei tabere de schi avem cu totii pretenti legate de rezulatele sportive ale participantilor, atat noi ca si instructori si organizatori care dorim ca fiecare din cei prezenti sa plece mult mai bun decat a venit, cat si cei de acasa, parintii, care doresc ca intr-un viitor cat mai apropiat sa poata pleca cu propriul copil la schi pe o partie lunga. Ce pot sa va spun este ca socoteala de acasa, nu se potriveste totdeauna cu cea din targ. In permanenta ne adaptam starii si dispozitiei celor mici. La prima experienta cu zapada si cu schiul si mai ales la primul plecat de acasa, consideram ca cel mai important lucru nu este ca acesti copii sa invete multe tehnici legate de schi, cat ca fiecarui copil sa ii insuflam dorinta de a invata si a schia cu placere. Daca copiii prind drag pentru schi si tabere, atunci progresul lor va fi din ce ce in mai mare de-a lungul timpului. Si acest drag vine din atmosfera pe care noi o facem in tabere si din faptul ca nu ii presam in evolutia lor, nu ii fortam sa stea pe partie mai mult decat se simt ei bine, nu ii desconsideram daca cumva la sfarsitul taberei nu au indeplinit targetul pe care noi ni l-am propus. Progresul facut de fiecare in aceasta tabara este clar legat de schi, dar progresul major este de natura sociala si emotionala, fiind sase zile plecati de acasa fara parinti.

Seara am fost la Snowtubing, un fel de mare cu munte in acelasi loc :D

 Marti, 27 ianuarie

Aseara am desenat si am scris in “Jurnalul taberei”, dupa alunecarea cu colacul aveam ce desena:) Astazi ne asteapta o noua zi, vremea este buna, tine cu noi, zapada avem din plin. Grupa lui Tibi a fost astazi la Predeal, am considerat ca partia de la Predeal nu este atat de abrupta ca si cea din Azuga dar totusi destul de lunga cat sa faca exercitiile pe care Tibi le-a propus pentru cei din aceasta grupa.  Celelalte doua grupe au ramas la Azuga, au exersat oprirea si virajele, plugul aluncat si plugul franat. Seara am iesit la o plimbare, apoi am jucat “baba oarba” si multe alte jocuri pe care ni le-au prezentat Marian si Codruta.

Miercuri, 28 ianuarie

Suntem la jumatatea taberei si cei ce sunt pentru prima oara plecati sunt mult mai relaxati, deja mai au inca doua zile si isi vad parintii, plus ca sunt zvonuri cum ca in ultima zi vom avea petrecere, premiere, medalii de aur si sarbatoare mare: ziua lui Petru.  Asa ca astazi suntem mai energici pe partie, zambim mai mult decat de obicei, reproducem plugul demostrat de Atilla si ascultam indicatiile Codrutei, cat despre grupa lui Tibi….ce sa spunem…zboara pe schiuri.

Va transmitem de aici, de la locul faptei,  multe imbratisari si ganduri frumoase!

Joi, 29 ianuarie

Astazi am avut o zi plina. Ne-am trezit de dimineata, am mancat bine bine si am plecat la schi. Este ultima zi pe schiuri si am sarbatorit-o cum se cuvine, ne-am bucurat de fiecare clipa.

Seara am avut petrecere, a fost si ziua lui Petru caruia i-am cantat “la multi ani”. Am vazut cu totii pozele din tabara, am ras, ne-am bucurat si am [privit nostalgici catre aceasta saptamana, chiar se termina, maine chiar plecam acasa.  Apoi Marian ne-a tinut un discurs despre cum am progresat aceasta saptaman si cat de viteji am fost cu totii, apoi fiecare copil a priomit cate un premiu- medalii de aur , zvonul de ieri s-a adeverit, diplome, petrecere.

Maine vom strange toate lucrusoarele si vonm ajunge acasa, la mami si tati, iuhei :)

Vineri, 30 ianuarie

Astazi este ziua organizarii, fiecare isi pune in bagaj ce este al lui. Apropo…daca cumva, dragi parinti, gasiti in gabaje lucrusoare care nu va apartin sau care va lipsesc, va rugam sa ne dati de stire, le vom recupera cu siguranta.

Trenul ne asteapta, ajungem in Bucuresti la ora 17:00 .

Va multumim pentru participare si pentru implicare si va asteptam cu drag sui alta data.

Recomandam tutror celor ce au participat la cursurile de schi sa continue aceasta activitate in acest sezon, macar inca cateva zile, cu parintii, prietenii, instructori particulari sau in taberele noastre.

POzele le puteti vedea aici: https://www.flickr.com/photos/128363048@N03/sets/72157648197646064/

Ne puteti urmari si pe facebook: facebook.com/taberehimalayatravel