giulia mocanu

Amintirile Giuliei, Apuseni 2013

Cuvinte de la Giulia Mocanu, multumim, Giulia si tuturor celor care se bucura de clipele pe care le petrecem impreuna in tabere!

Abea ce m-am intors dintr-o tabara mai mult decat geniala . Vreau sa spun ca acelasi lucru il spun dupa fiecare tabara Himalaya si as face de fiecare data orice ca sa dau timpul inapoi si sa iau taberele de la inceput iar si iar . Tin minte perfect prima zi (si toata tabara de altfel ): stateam cu Anda la McDonald’s si ne inchipuiam deja toti copiii si toate drumetiile ce vor urma. Fiecare copil pe care il vedeam credeam ca va fi cu noi in tabara si ne gandeam cum se va comporta. Apoi am pornit spre locul unde trebuia sa ne intalnim cu instructorii si am alergat imediat spre Catalina, Martha, Roxana si Maria, prietenele pe care le stiam din alte tabere. Am salutat instructorii care mi-au lipsit enorm; Matei si Marian, dar si pe instructorii noi pe care nu i-am mai vazut pana atunci, dar care s-au dovedit si ei niste persoane foarte foarte de treaba; Andi si Nicoleta. In cuseta nu am putut dormi nici una dintre fete fiind prea entuziasmate de tot ce va urma, si din cauza baietilor de alaturi care ne tot bateau in perete. A doua zi, dupa ce am ajuns la cabana, a trebuit sa alegem camerele, care s-a dovedit a fi o misiune mult mai grea decat pare. Au urmat zile minunate in care drumetiile, oboseala, distractia si rasul erau nelipsite. Unii dintre noi chiar s-au indragostit, iar ceilalti au legat prietenii foarte frumoase.

Pot spune ca si eu m-am indragostit … M-am indragostit de peisajele superbe , de drumetiile lungi si obositoare, de pesterile si avenele fascinante pe care am avut ocazia sa le vedem, de stanca de langa cabana pe care ne-am catarat in ultimele zile si chiar si de acea durere insuportabila de picioare pe care o aveam in drumetie si dupa, dar si de cineva cu capul portoaliu, cu o fire geniala si care niciodata nu se supara fiindca il ciufuleam.

Evident ca tabara a fost atat de tare datorita minunatilor instructori care ne-au ajutat, indrumat, certat, pedepsit, facut sa radem si multe altele. Imi va fi dor de Matei care tot timpul ne sustinea si ne indruma, care ne iubea si care era iubit de noi. Si Marian imi va lipsi enorm cu toate genoflexiunile pe care ne punea sa le facem si care le facea alaturi de noi, cu toate glumele pe care le faceam impreuna si cu toate sfaturile pe care mi le-a dat si pe care promit ca le voi lua in considerare . Nico ne-a ajutat foarte mult pe mine si pe Anda in toate problemele pe care le-am avut pe parcursul taberei. Iar Andi fost un instructor foarte dragut care m-a ajutat mult in special la catarat si
pe care as vrea sa-l il revad cu mare placere.

Am petrecut seri minunate la focul de tabara jucand Ozo si glumind pe seama celor care indeplineau poruncile jocului. In ultima seara am cunoscut si un domn care ne-a povestit multe si care ne-a impresionat pe toti cu toate cunostintele pe care le detinea. La intoarcere, in tren, am avut o dispozitie destul de neplacuta pentru ca ma gandeam ca tabara se termina si mi se parea ingrozitor acest gand. Dar mi-am revenit dupa ce am inceput sa rad cu copii din tabara si sa desenez diferite chestii cu fetele.

A doua zi, la coborare din tren nu puteam accepta ideea de a pleca din tabara…Am imbratisat toate fetele si instructorii. Cand l-am luat in brate pe Marian mi-au dat lacrimile si nu stiu cum m-am putut abtine sa nu plang atunci cand l-am luat in brate pe Matei. Apoi, pe tren spre Buzau compuneam deja aceasta poveste si ma gandeam ce experienta minunata am avut si de data asta.


Vreau sa va spun ca va iubesc pentru ceea ce faceti, voi imi faceti vacantele mai frumoase si imi creati amintiri superbe .

Sa nu va opriti niciodata ! 

Giulia Mocanu

 

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *