Cum a fost la Nassfeld

Am ajuns la Kirchbach in jur de 23.00 ora locala, am mancat, am repartizat copiii pe camere si ne-am culcat cu totii cu gandul la zapezile de a doua zi. Zapezi despre care stiam ca sunt acolo de pe site-urile de meteo…timp de trei zile a nins abundent in zona, asadar vom avea parte de conditii de schi foarte bune.

2 februarie
Astazi a fost a doua zi de schi la Nassfeld.. Daca ieri a fost o zi ceva mai scurta, pentru ca am avut de inchiriat echipamente si de impartit grupele, azi a fost o zi completa de schi, in care aproape nu am fost de doua ori pe aceeasi partie, preferand sa ne plimbam pe intreg domeniul. Vremea perfecta (senin si destul de cald) ne-a creat conditii excelente de acomodare cu domeniul schiabil Nassfeld.

3 februarie
Grupele sunt deja bine conturate.
Sonia are grupa 1, cea cu copii care atat prin prisma varstei, cat si a experientei pe schiuri, au cel mai mult de acumulat. Ana (6 ani) este o prezenta insolita in taberele noastre din Austria, unde nu luam de obicei copii prescolari. Daca in prima zi a tinut cu greu pasul cu ceilalti copii din grupa, cu cel putin doi ani mai mari, de ieri si-a intrat intr-un ritm atat de firesc incat face fata cu brio unei zile intregi de schi, alaturi de ceilalti.
Andrei are grupa a doua, de intermediari, cu care se intelege foarte bine. Cu totii au de corectat la capitolul “pozitie”, dar fac progrese vizibile de la o zi la alta.
Grupa mea (adica a lui Matei) este grupa de intermediari-avansati, copii cu care pot schia pe orice partie fara probleme. Chiar si pe partiile negre copiii au facut fata cu brio provocarilor impuse de panta mare si cateodata si de gheata.
George (aka Gica) e in fruntea grupei de avansati. Merg atat de repede pe partie incat abia daca-i zarim. Trebuie intai sa-i prindem din urma ca sa va dam vesti si despre ei. Pana atunci ne hranim doar cu legende…

4 februarie
Grupa Soniei face progrese spectaculoase. Ana cea mica schiaza pe oriunde, totul e sa fie odihnita. Cica e la fel de in forma ca si baietii. Dara si Ioana se apropie din ce in ce mai mult de virajul cu schiurile paralele. Alex e prea curajos cateodata, dar pana la urma s-a conformat regulilor de siguranta si schiaza regulamentar. “Vreau sa simt adrenalina” e vorba lui :), e buna adrenalina, atata timp cat coborarea se desfasoara controlat. Vlad mai are probleme pe gheata, ca toti ceilalti de altfel. Si Alex, si Vlad mai au de lucru la corectarea pozitiei picioarelor. Cat despre Ovidiu – e clar ca ii place foarte mult sa schieze. Si in general, ai Soniei nu vor pauza! Ar schia si dupa oprirea instalatiilor daca s-ar putea. “Vreti pauza?”
“Nuuuu”. “Vreti un ceai?” “Nuuuu, vrem sa schiem!!”
Victor vrea sa schieze tot timpul. Foarte ascultator. Schiaza corect. Astazi a fost o zi friguroasa cu viscol, si din grupele Soniei si a lui Andrei s-au auto-ales cei care si-au dorit sa ramana pe partie sa infrunte vitregiile pana la sfarsitul programului. Victor a fost primul cu mainile pe sus, primul din lotul celor cinci care au ramas pe baricade…de unde reiese ca tot in cei mai mici de varsta am am toata nadejdea.
Anei i-au scapat de doua ori betele din telescaun, ultima data in cea mai mare prapastie de la Nassfeld. Asa ca Sonia a avut ocazia sa aplice toate cunostintele de offpiste in cautarea si recuperarea lor, misiunea de salvare fiind indeplinita cu succes.
Grupa lui Andrei este Intermediari I. Letitia si Sabina au o pozitie buna, dar mai au de lucrat la conditia fizica. Iannis schiaza aproape corect, si are o atitudine foarte buna, este foarte receptiv. Mara se pare ca a schiat cu cine trebuie inca de la inceput pentru ca nu are deprinderi gresite, e foarte usor de lucrat cu ea. Andreea schiaza frumos, dar are de lucru la pozitia picioarelor pe care trebuie sa le apropie mai mult, inca intra putin in panica atunci cand prinde viteza, dar ii va trece sigur pana la sfarsitul taberei. Mario se apropie de Luca ca si nivel de schi, are potential bun, dar trebuie sa ia cursul mai in serios. Luca e un schior foarte bun, locul lui este in grupa Intermediari II de unde a si plecat din motive care raman intre mine si el. Daca de maine totul e ok il primesc la loc in grupa mea.
Grupa mea (a lui Matei) ii are in componenta pe marii haiduci Andrei, Danut, Matei – tizul meu si pe David. Si pana ieri si pe Luca, care poate ni se alatura din nou de maine.
Matei este unul din copiii teribili ai taberelor noastre. Iar cand va fi mare va fi cu siguranta unul dintre acei “frumosi nebuni ai marilor orase”. Ca si Luca de altfel :) O fire pe atat de amuzanta, pe atat de greu de stapanit, Matei este un schior bun, este nativ la el talentul pentru schi, asa cum este si la bicicleta.
David are de lucru la punctare, dar lucram la asta, cu totii de altfel, in fiecare zi. In rest e receptiv, lucram bine impreuna. Danut a venit la grupa mea (Intermediari II) de la Intermediari I, pentru ca nivelul lui era peste al celor din grupa lui Andrei si nu aveam de ce sa il tinem in loc. Este singurul din grupa mea care puncteaza corect  si este foarte receptiv.
Andrei face progrese de la o zi la cealalta, mai avem de lucru la punctare, la pozitia mainilor, dar le rezolvam pana la sfarsitul taberei. Important este ca isi doreste sa progreseze si este in grupa in care poate evolua cel mai bine pentru nivelul lui.
Grupa lui Gica. Sau, ca sa scandam asa cum o fac copiii la fiecare intoarcere de pe partie, de rasuna tot skibusul pentru cateva secunde (e ritual deja): GI-CA! GI-CA! GI-CA! ….Gica este un coleg de-al nostru foarte iubit de copii. De ce?…habar nu am, dar e clar a sunt oameni cu un anumit “lipici” la copii care nu poate fi nici educat, nici invatat. Este sau nu. La Gica in mod sigur da pe-afara…
Sa incepem cu cei mici din grupa lui: Paul si Ian. Ba nu-i vezi pe partie, ba sunt chiar langa tine. Sunt tot timpul primii, la telescaun sau la gondola. Nu iau prea in serios cursul, dar schiaza foarte bine amandoi. Si le mai place foarte mult la fun-slope.
Dariei nu-i lipsesc niciodata cuvintele, le are la ea tot timpul, de dimineata pana seara. Schiaza cel mai corect dintre toti, chiar daca mai incet decat ceilalti.
Nicholas se da cel mai bine pana acum. Ii place mult in offpiste si pe trambuline. Va lua cu siguranta premiul special “Cel mai bun frate mai mare”, pentru grija permanenta ce-i poarta sorei lui Ana, de sase ani, care este in grupa Soniei. Respect!
Andrei, regizorul, este cel mai interesat de cursul de schi. Interesat de ce greseste, de ce ar mai putea imbunatati. Si este foarte cumpatat.
Daniel e baiat serios. Schiaza corect si e receptiv, a fost avansat de la grupa de intermediari, iar locul lui e aici, la avansati, cu siguranta.
Iorgu este inventatorul jocului “de-a leapsa” pe partie. Dupa Nicholas e al doilea din tabara ca si nivel de schi. Ian il urmeaza indeaproape.
Alex este ingerul pazitor al tuturor schiorilor. Fire protectiva, este intotdeauna atent sa inchida grupa si sa nu lase pe nimeni in spate.
Boarderii, placarii, placasii…oricum le-ai spune, sunt cei care merg pe un singur cant, le-a latul, cei care sunt oropsiti in zonele de plat pentru ca nu pot da la bete, dar care se misca atat de natural pe panta mare, parand ca isi pun la treaba fiecare particica de corp ca sa realizeze balansul atat de caracteristic in snowboard.
Ei sunt sarea si piperul, Antonio si Ana. Antonio zis Barracuda, dupa modelul de placa pe care ne-a laudat-o inca din aeroport, este indragostit de offpiste. Ana este o veterana a taberelor noastre, bate toti baietii la orice, inclusiv la flotari. Are un stil foarte elegant si sigur de a se da cu placa. Perfect orientata si foarte inteligenta, stie harta pe dinafara.
Grupa lui Gica este foarte unita, nu vor sa se desparta in nici un fel. Cu totii sunt foarte bine inzestrati fizic. Au target minim 40 km pe zi, si le-a iesit de doua ori. Azi au facut doar 38 ca au pierdut timpul la coada sa se dea prin porti, de……spiritul de competitie este prea acut.
Pana la urma concluzia este ca noi, cu totii, cei de aici, de la Nassfeld, instructori sau elevi, suntem o echipa frumoasa si  unita.

Si mai suntem si foarte simpatici pe deasupra. Revenim maine cu noi impresii.